Bibliotecile Publice Teritoriale din Republica Moldova

Archive for Aprilie 2014

a-silvestru

Serialul evenimentelor „Anul 2014 – Anul Aurelian Silvestru la Soroca” a demarat la 10 martie cu:

  • „Ore de înțelepciune cu Aurelian Silvestru”, lecturi cu luări de atitudine (acțiuni bilunare, perioada 10 martie – 10 august 2014) – sala Multimedia.
  • „Aurelian Silvestru – psiholog? Scriitor? Profesor? – sesiune de comunicări cu implicarea studenților Colegiului de Arte „N. Botgros” (11 aprilie 2014) – sala de lectură.
  • „Ce culoare are sufletul?” – sesiune de desen pe marginea subiectelor silvestriene (sesiuni săptămânale 1 aprilie – 1 august 2014) – filiala „Steliana Grama”

 

CRDI „M. Sadoveanu” Soroca

 

1. Atestarea bibliotecarilor 2014: evaluarea performanţelor profesionale. Vera Osoianu
http://www.slideshare.net/rmbiblioteci/atestare

2. Intrări noi în colecția bibliotecii de bibliologie, BNRM
http://www.slideshare.net/rmbiblioteci/intrri-noi-n-colecia-bibliotecii-de-bibliologie-bnrm

Mapa cu materiale “În ajutor atestării” poate fi accesat  linkul de mai jos:
http://www.filesharing.md/download.php?id=1ff93f9b59017da5ed3b2288090d1a47

 

ana sofroni        Stimată doamnă Ana Sofroni, ne cunoaştem de vre-o 10 ani, pe când venisem la Catedra de      Biblioteconomie a Universităţii de Stat din Moldova, ca să obţin studii în domeniul profesiei mele îndrăgite – cea de bibliotecar şi specialist în informare. Pe atunci, noi, studenţii, am descoperit în Dumneavoastră un mentor exigent, dar şi o femeie firavă, cu o atitudine pozitivă pentru fiecare din noi.

Mare surpriză pentru mine a fost, când, în toamna anului 2012, aţi vizitat Biblioteca publică din Bilicenii Vechi pentru a întreţine un recital de cântări creştine. Vocea puternică şi sinceritatea intonării mi-a destăinuit o altă personalitate, mult mai enigmatică…

 

 

Când aţi început să Vă dedicaţi acestui gen de artă muzicală şi care au fost premisele?

Ana Sofroni: Toate cântecele religioase, pe care le am, au fost create în ultimii trei ani, ceea ce corespunde cu aflarea mea pe meleaguri străine, departe de plaiul natal, de casă, de familie şi de colegi. Izolarea de mediul obişnuit şi sumbra singurătate mi-au fost prielnice pentru a mă apropia mai mult de Dumnezeu şi a-I simţi mai tare prezenţa în viaţa mea. De asemenea, au influenţat puternic asupra trăirilor mele lăuntrice citirea sistematică a Psaltirii şi Sfintei Evanghelii, precum şi lucrările pline de har dumnezeiesc, acelea de care am reuşit să fac rost, ale unor părinţi duhovniceşti, în special ale Sfântului Ioan Gură de Aur, Cuviosului Paisie Aghioritul, Sfântului Vasile cel Mare, ale Părintele Arsenie Boca ş. a. Momentele care mă impresionau, le raportam la viaţa noastră de toate zilele, le exprimam în vers, iar concomitent cu versul apărea şi melodia. Îngânam cântecele acestea fie făcându-mi lucrul prin casă, fie mergând pe stradă, înainte de culcare şi dimineaţa devreme. După împrejurări cântam, de obicei, sau cu voce scăzută, sau în gând; din plină voce îmi permiteam să cânt mai rar, căci nu se putea s-o deranjez pe gazda casei, în care lucrez. Astfel gându-mi era mereu la cele sfinte, precum ne-a îndemnat să facem Părintele Sextus (secolul al III-lea), zicând: „Gândeşte-te la Dumnezeu mai des decât respiri”. Deci, am găsit modalitatea cum anume să urmez acestui sfat întru totul folositor pentru mântuirea noastră sufletească.

Ce simţiţi atunci când o melodie prinde viaţă?

Ana Sofroni: Fiecare cântec nou exprima, mai întâi de toate, felul în care eu înţelegeam poruncile dumnezeieşti, exprima sensul cuvântului divin în perceperea mea. Apoi, în cântări aparte, îmi dezvăluiam atitudinea ce o aveam faţă de cele aflate din Scripturi: aduceam laude şi mulţumiri pentru binefacerile ce le revarsă Domnul asupra noastră, exprimam recunoştinţă pentru nemărginita milostivire de care El ne face parte nouă tuturor. Toate acestea ţin de îndatoririle morale ale oricărui creştin, de aceea, izbutind să le fac faţă câtuşi de puţin, rămâneam cu sufletul mai mult sau mai puţin împăcat, adică simţeam satisfacţie sufletească. Şi mă bucuram că gândurile, cugetările şi rugăminţile mele se înălţau la Domnul anume în mantia versului cântat, ceea ce Lui îi place. Acest adevăr ni-l aduce la cunoştinţă proorocul David, scriind în unul din Psalmii săi: „[…] bine este a cânta; Dumnezeului nostru plăcută îi este cântarea” (Ps. 146, 1).

 

 

Cine sunt cei mai fideli ascultători ai creaţiilor D-voastră la moment? Cum doriţi să le transmiteţi unui public mai larg?

Ana Sofroni: În situaţia în care culegerea mea de cântece religioase Licăriri ale Luminii divine ce înserează aceste lucrări, încă nu este editată, evident că nu mulţi le cunosc. Mai des le ascultă doar casnicii mei, unele din rudele şi cunoştinţele apropiate. Dar am avut şi câteva lansări ale culegerii date în manuscris, pe care cu multă amabilitate le-au organizat doamnele Maia Bălan (Biblioteca Publică Bilicenii Vechi), Elena Roşca (Biblioteca Publică „Alba-Iulia”, Chişinău), Aliona Vîrlan (Biblioteca de Arte „Tudor Arghezi”, Chişinău), Silvia Gavriliuc (Biblioteca Publică Costeşti, Râşcani), directorul şcolii din satul meu de baştină doamna Agluceana Horodişteanu. De asemenea, am ţinut câte un recital de muzică sacră în Biblioteca „Transilvania” din Chişinău (şefă dna Parascovia Onciu), la Biblioteca Publică Raională din Străşeni (director doamna Nadejda Pădure) şi la Bisericile „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” şi „Sfântul Stelian” din capitală. Deci, un început de promovare a cântecului religios ca gen de „folclor creştinesc orăşenesc”, după cum mi-a fost clasificată creaţia de renumitul muzician-folclorist Andrei Tamazlâcaru, s-a produs. Şi s-a făcut aceasta cu ajutorul bisericii, a şcolii şi a bibliotecii, adică a unor asemenea instituţii, de datoria cărora ţine influenţarea şi orientarea justă a educaţiei moral-creştine a populaţiei, în special a tinerei generaţii.

Însă cei mai fideli ascultători, cum Vă exprimaţi Dvs., aş zice că sunt nepoţeii mei. Anume ei primii au învăţat câteva cântece dedicate copiilor, tot ei adesea mă roagă să le cânt melodiile lor preferate (Zboară, avionule, mai iute; Drumurile vieţii; În numele Domnului; Dă-le, Doamne, sănătate; Îngerului păzitor ş. a.). Iar cel mai mare nepoţel, Mihăiţă, a creat în Internet o pagină (un blog) pentru lucrările mele, pe care a întitulat-o „Cântece sufleteşti. Muzică nemuritoare”. La cei 12 ani ai lui, şi încă în condiţiile când lumea de azi e „bombardată” de alte genuri de muzică, muzică foarte zgomotoasă, o asemenea apreciere îmi insuflă multă speranţă în viitorul favorabil pentru cântările simple, liniştite, din suflet şi pentru suflet.

Ţin să cred că şi alţi creştini ascultă cântecele mele postate de Dvs. în You Tube https://www.youtube.com/watch?v=vqnzUjt7LXk,

fiindcă am citit acolo un şir de notificări pozitive. Foarte mult Vă mulţumesc pentru aceste postări şi pentru distribuirile ce le-aţi făcut în continuare. E un gest frumos de participare la promovarea cântecului religios prin intermediul reţelelor moderne de socializare şi informare.

 

Aveţi un suport de la cineva din prieteni sau rude pentru a înregistra cântările într-un mod profesional?

Ana Sofroni: Bineînţeles că ar fi minunat să-mi înregistrez cântecele la nivel profesionist. La moment, însă, nu am posibilitate să fac aceasta. Nu mi-o permit nici împrejurările, dar nici situaţia, deoarece sunt nevoită să mă reţin peste hotare. Şi nici pe altcineva să implic în acest lucru nu îndrăznesc, căci sunt obişnuită să fac totul cu mâinile mele, să nu deranjez pe nimeni cu rugăminţi personale.

 

Planificaţi ceva special pentru cei, care Vă apreciază creaţia?

Ana Sofroni: Aş dori să-i bucur pe toţi acei care nu sunt indiferenţi la cântecul religios, cu posibilitatea de a lua cunoştinţă în ansamblu de acest gen nou de muzică, de a citi şi a interpreta lucrările respective, având la dispoziţie culegerea de cântece religioase Licăriri ale Luminii divine. Manuscrisul culegerii e pregătit pentru editare, însă nu e finalizat procesul de notare a melodiilor. Nădăjduiesc ca în viitorul apropiat totul să fie adus la bun sfârşit şi cartea, după atâta aşteptare, să fie scoasă de sub tipar şi să-şi afle locul în viaţa bunilor noştri creştini.

Încă aş mai dori să particip la noi întâlniri cu publicul cititor şi cu nespusă plăcere aş profita de amabilitatea bibliotecarelor, dacă ele mai cu îndrăzneală ar include în activitatea ce o desfăşoară promovarea literaturii din domeniul credinţei şi al artelor cu ea înrudite. De la un asemenea act am avea doar de câştigat, în primul rând în aspect spiritual, căci am putea deveni mai buni, mai blânzi, mai grijulii unul faţă de altul şi mai recunoscători celor binevoitori şi săritori la nevoie. Toate aceste virtuţi pornesc din dragoste de Dumnezeu şi de aproapele, iar cântecul religios anume pe puterea lor e şi axat. De aceea el aduce lumină şi căldură în sufletele noastre, ajutându-ne să urmăm mai cu râvnă calea spre desăvârşirea duhovnicească. „[…] cântaţi lui Dumnezeu şi viu va fi sufletul vostru!” – ne îndeamnă proorocul şi psalmistul David. Haideţi dar să ascultăm, să învăţăm şi să cântăm ceea ce ne-a insuflat Dumnezeu prin Duhul Sfânt, dând naştere acestor cântece de suflet într-un timp când el, sufletul, ne este zguduit grozav de strigăt, gălăgie, forfoteală.

Doamne, ajută-ne să-Ţi cântăm împreună rugăciuni de mulţumire, de proslăvire şi de milostivire a tuturor păcătoşilor!

6.04.2014

Interviu realizat de Maia Bălan, Şef Bibliotecă, Bilicenii Vechi.


Social

Blog Stats

  • 67,273 hits

Categorii

Contacte

022 240070; 022240443

9.00 -17.00

slideshare

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 18 urmăritori

Niciun eveniment viitor