Bibliotecile Publice Teritoriale din Republica Moldova

Posts Tagged ‘carte

 

Călătoria cărții : itinerar prin lumea informației / coord. șt.: Cristina Popescu ; coord. resp.: Gabriela Jurubiță ; red. resp.: Simona Fortin. – București: Ed. Univ. din București, 2016. – 436 p.

Volumul Călătoria cărții: itinerar prin lumea informației cuprinde aspecte importante și actuale în ceea ce privește Structurile info-documentare digitale și tehnologii contemporane construite în jurul cărții (partea I a lucrării) și Itinerarii prin lumea informației (partea a II-a lucrării).

Atât prima parte, cât și cea de a doua parte reflectă studii și cercetări ale bibliotecarilor, bibliofililor, ale cadrelor didactice universitare, cercetătorilor sociologi asupra schimbărilor în structurile info-documentare, care au intervenit odată cu răspândirea internetului.

Prima parte abordează tematicile după cum urmează: Restituiri documentare – cultură, tradiție, biblioteci; Miracolul lecturii în formarea personalității copilului și adolescentului; Provocările erei digitale; Documente și biblioteci – restructurări conceptuale și operaționale.

Partea a doua a lucrării constituie reflecții, analize interesante asupra mai multor probleme ce vizează bibliotecile și cărțile nemijlocit: Mirabila călătoire a cărții – provocări contemporane ale bibliotecii; Marketingul structurilor info-documentare; Călătorii și pelerinaje; Sub semnul călătoriei.

Nu mai puțin interes prezintă diagramele, fotografiile și alte ilustrații, de altfel foarte relevante și utile pentru un studiu științific, ce pun în discuție numeroase probleme cu care se confruntă bibliotecile de la începutul secolului XXI.

O recenzie mai amplă a volumului puteți vizualiza accesând link-ul de mai jos:

http://infoub.unibuc.ro/2016/12/calatoria-cartii-itinerar-in-lumea-informatiei-coordonator-stiintific-cristina-popescu/

 

Anunțuri
Etichete: ,
Etichete: , ,

„Ne vedem la bibliotecă”, campanie lansată de Ministerul Culturii şi Programului Naţional „Novateca”

În cele aproape 760 de biblioteci modernizate şi dotate cu echipamente de ultimă generaţie, din întreaga ţară vor fi lansate mai multe servicii şi activităţi noi. Astfel, pe parcursul a trei luni, cei care vor veni la bibliotecă vor putea participa la mai multe seminare tematice.

Toate acestea se vor desfăşura în cadrul campaniei „Ne vedem la bibliotecă”, lansate de Ministerul Culturii şi Programului Naţional „Novateca”.

Campania, „Ne vedem la bibliotecă” a fost lansată la biblioteca din Budeşti, mun. Chişinău, una dintre instituţiile modernizate în cadrul programului.

„Noi încercăm să vindem o chestie nobilă, venitul la bibliotecă. Este de datoria noastră să contribuim pentru ca cetăţenii care locuiesc în sate să vină în bibliotecile publice, să vadă cât de bine se pot simţi aici”, a declarat ministrul Culturii, Monica Babuc.

În cadrul campaniei, în bibliotecile incluse în Programul „Novateca” vor fi lansate peste 300 de servicii noi şi se vor desfăşura peste 1000 de activităţi. Scopul campaniei este de a informa societatea despre faptul că bibliotecile sunt instituţii moderne.

„O bibliotecă modernă este o bibliotecă în care suntem noi astăzi care oferă servicii pentru tineri, adulţi, care are acces la internet. Este un loc unde oamenii pot căuta o carte de care au nevoie, sau să caute o informaţie de care are nevoie”, a afirmat directorul Programului „Novateca”, Evan Tracz.

Odată cu modernizarea, biblioteca a devenit mai atractivă pentru copii. O confirmă şi bibliotecarii.

„Ultima vreme ei s-au mai înmulţit pentru că sunt şi calculatoarele. Noi nu tot timpul avem toate cărţile după program, acum chiar dacă cartea nu este în lista bibliotecilor, noi o căutăm pe internet”, a afirmat directoarea bibliotecii din Budeşti, Aliona Gabureac.

Pe lângă lectură, în incinta bibliotecilor, copiii pot participa la cursuri de desen, de origami sau cursuri gratuite de limba engleză.

Programul „Novateca” a fost lansat acum cinci ani. În cadrul programului, peste 700 de biblioteci din Moldova au fost dotate cu calculatoare, în valoare totală de trei milioane de dolari.

„Ne vedem la bibliotecă”, campanie lansată de Ministerul Culturii şi Programului Naţional „Novateca”

„Am 90 de ani, o vîrstă care, sincer vă spun, mă îngrozeşte. Să treci de 90 de ani înseamnă o bătrîneţe adîncă. Dar eu nu mă simt diferit de ceea ce eram la 60 sau 70 de ani“, mărturisea cîndva Neagu Djuvara, care, vara aceasta, a împlinit 100 de ani şi aproape orice altceva pare de prisos pe lîngă acest fapt! Mai puţin această extrem de frumoasă şi elegantă ediţie aniversară care, după cum spun şi editorii, încearcă să condenseze viaţa şi opera fostului diplomat, a istoricului şi scriitorului într-o suită de fragmente biografice sau grupate tematic (despre comunism, monarhie, patriotism, Occident, influenţa franceză, dragoste, femei, moarte, sine etc., peste patruzeci astfel de teme). Gabriel Liiceanu scrie o foarte frumoasă prefaţă, confesivă şi exactă, despre reinventarea de sine a lui Neagu Djuvara, întors în ţară la vîrsta de 73 de ani: „Cînd a revenit din exil, nimeni nu-l mai ştia. Cazul lui este unic şi reprezintă cea mai surprinzătoare formă de întoarcere din cultura română. Toţi marii exilaţi ai României au plecat fără să se mai întoarcă. Şi toţi au devenit mari în exil. Toţi şi-au îndeplinit destinul în afara ţării. Pe Djuvara însă destinul îl aştepta acasă.“ Cei care i-au citit cărţile vor găsi aici multe lucruri familiare, dar şi detalii, poate, surprinzătoare, neştiute ori uitate (pasiunea pentru Fred Astaire, de pildă). Pentru unii însă va fi cea mai bună introducere în viaţa şi opera acestui domn extraordinar, căruia îi dedic această pagină, reproducînd cîteva fragmente din carte care au legătură cu scrisul, cărţile şi literatura.

„De la prima oră de franceză, domnul profesor de franceză, latină și greacă Monsieur Moog ne-a dat un sfat: ca să învățăm să scriem frumos, să ne alegem un mare stilist din trecut – nu chiar trecut foarte vechi, ca limba să fie încă cea prezentă, și ne a recomandat patru autori: Gustave Flaubert, Guy de Maupassant, Pierre Loti… și, în fine, unul și mai recent, cred Georges Duhamel. Am ales Flaubert, dar nu din Madame Bovary, ci din Salammbô, acea frescă impresionantă a războiului Cartaginei împotriva unei revolte a sclavilor. Deja atins de morbul istoriei, mă entuziasmasem la citirea romanului, cu un an înainte. Tehnica recomandată era următoarea: odată culcat seara, ca o pregătire la adormire, să citești încet, timp de o jumătate de ceas, doar o pagină în fiecare seară. Adormi cu acea muzică a frazelor. Cred că am fost singurul din clasă care a luat sfatul în serios. După trei luni, eram primul la franceză; după șase luni, eram trimis de liceu la «Concursul general» pe țară; iar la bacalaureat m-a felicitat examinatorul de la oral pentru teza scrisă… După ani de zile am aflat de la Cioran că și el folosise aceeași metodă, dar cu un rafinament în plus…“

„Am făcut şi teatru în Africa!… Musai să mă spovedesc și de acest mic păcat. Dacă tot a vrut soarta să cad în acea ispită, trebuie să recunosc, după zeci de ani, că n-a fost chiar fără folos. Am învăţat să articulez mai bine şi, mai cu seamă, să-mi stăpînesc tracul. La început, cînd apăream pe scenă, aveam un trac de-a dreptul paralizant – dacă nu înghiţeam înainte, în culise, o duşcă de coniac, îmi rămînea gura pungă, de nu puteam rosti o vorbă. Spre sfîrşitul şederii mele acolo, m-am încumetat să montez şi eu o scurtă piesă a lui Prosper Mérimée. Cred că piesa a fost un fiasco: lipsă de mişcare, muzica nepusă la punct şi guvernatorul (eu) nemişcat şi năduşind sub peruca pudrată – mă rog, prost, cu tot textul frumos. Nu te improvizezi regizor, chiar în joacă.“

„Există ceea ce francezii numesc, metaforic, le démon de midi, «demonul amiezii» – anume sminteala ce-l apucă uneori pe bărbat, pe la cincizeci de ani – presupus în mijlocul vieţii, cînd îşi părăseşte soaţa, mama copiilor, pentru a o lua pe una mai tinerică sau, dacă are bani, pentru a se lua nebuneşte după fuste mai «lejere»… Apăruseră nu demult două romane erotice de mare succes – Emmanuelle şi mai sofisticata Histoire d’O – şi, mărturisesc, mă tulburaseră. Eram nefericit în căsnicie, şi totuşi nu-mi trecea prin gînd să divorţez. Păstram legături «civilizate» cu soţia, ne preocupa, în comun, soarta fiicei noastre… Dar un mare gol sufletesc dăinuia. Pesemne că în acel mare gol se strecurase acum «demonul»: să scriu şi eu un roman erotic!… Şi mă apuc să scriu. Delir. În insomniile nocturne, îmi veneau imaginile cele mai vii, cele mai tari, şi exerciţiul mintal cel mai excitant era să şlefuiesc fraza, să găsesc expresia cea mai elegantă pentru a spune lucrurile cele mai spurcate… În iarna 1975-1976 eram gata cu manuscrisul meu. Mă apuc, febril, să-l bat la maşină – vreo sută cincizeci de pagini. Ce fac acum cu el? Să l trimit la două edituri «de specialitate» de la Paris, de unde tocmai cumpărasem cele două romane deocheate? Îmi şi găsisem un pseudonim! Dar, în mod fatal, editura va trebui să-mi răspundă pe numele meu adevărat! Dacă se face vreo indiscreţie? Dacă apucă să ştie lumea cine a scris acea carte? Sînt dezonorat. Săptămîni de zile am stat la îndoială. Cum să fac? Deodată, mi-am pus şi întrebarea: cum puteam eu să spun zilnic «Tatăl nostru», repetînd ruga mea «şi ne iartă nouă greşalele noastre…», fără să-mi dau seama că, în acea clipă şi de luni şi luni de zile, asta era greşeala mea… Şi hotărîrea mea era luată: ard manuscrisul, şterg orice urmă a acestei ispite diavoleşti… Într-o duminică după amiază, cînd boy-ul nu era nici el în casă, iar în vecini, la ora siestei, nu mişca nimic pe afară, am ieşit în curtea din dos… Am aprins «rugul» pentru «opera mea osîndită».“

„Eu, trebuie s-o mărturisesc, sînt incapabil să ţin fişiere… De vreo patru ori am încercat, am cumpărat cutii, ba metalice, ba de lemn, şi sute de cartoane. Am făcut pe ele notări, toate rămase la începutul începuturilor, apoi părăsite. Cutiile zac prin colţuri de biblioteci şi prin pivniţe. Adevăratele mele fişe sînt fiţuici mîzgălite pe bucăţele de hîrtie, pe foi de agendă, pe dosuri de plicuri, în metrou, în tren, la bucătărie, în pat noaptea – apoi adunate în plicuri uriaşe din care, scoţîndu-le, îmi trebuie zile şi nopţi şi săptămîni pînă le orînduiesc cît de cît. E o metodă de o primitivitate medievală… antică… preistorică! Şi e o minune că, după cîţiva ani de asemenea bîjbîială în această învălmăşeală, în cele din urmă iese totuşi cîte o carte.“

„Citesc foarte încet… Eu mistui cartea pe care o citesc. Fericirea mea a fost în cărţi. În cărţi şi în scris.“

neagu-djuvara

Marius Chivu

Pentru mai mult detalii accesați : http://dilemaveche.ro/sectiune/carte/articol/la-aniversara-1

 

Klaus Johannis

În cadrul Târgului Internațional de Carte de la Beijing va fi lansată ediția în limba chineză a cărții Pas cu pas de Klaus Iohannis, apărută la editura Zhong Yi, Beijing, în traducerea prof. Dong XiXiao. Institutul Cultural Român nu a avut nicio contribuție financiară sau de alt tip la acest proiect; inițiativa traducerii și a lansării în cadrul târgului de carte aparțin editorului chinez. Drepturile de autor au fost obținute de la Editura Curtea Veche.

Evenimentul aparține Editurii Zhong Yi și nu are loc la standul României, ci la una din scenele târgului de carte, Authors’ events corner, în data de 25 august. În programul de evenimente organizate de Institutul Cultural Român la Târgul Internaţional de Carte de la Beijing sunt incluse toate lansările volumelor autorilor români apărute recent în limba chineză, scopul urmărit fiind ca programul să fie unul cât mai divers. Printre volumele în limba chineză lansate la standul României la acest târg de carte se vor afla: Cartograful puterii de Gabriel Chifu, Editura Huacheng, Guangzhou, traducere: Lin Ting și Zhou Guanchao; Poezia Română Contemporană, Editura Huacheng, Guangzhou, traducere: Gao Xing, redactor-șef al revisteiLiteratura străinăAforisme de Lucian Blaga, Editura Huacheng, Guangzhou, traducere: Lu Xianggan; Gramatica Limbii Române Contemporane, tradusă de prof. univ. Dong Xixiao, Editura Studii și cercetări lingvistice, Beijing; Aforisme de Valeriu Butulescu, Editura Zhohg Yi, Beijing, traducere: Chen Xiaoying.

http://www.radioromaniacultural.ro/precizari_despre_lansarea_editiei_in_limba_chineza_a_volumului_pas_cu_pas_de_klaus_iohannis_la_cea_de_a_xxiii_a_editie_a_targului_international_de_carte_de_la_beijing-53532

 

astra_bib-ca

În luna august, Biblioteca Județeană ASTRA Iubește descrierile de călătorie, continuând cu pas susținut Campania de promovare a lecturii în bibliotecile publice sibiene.

Miercuri, 17 august 2016, la ora 17:00, în cadrul sesiunii de lectură publică vor fi prezentate și citite fragmente din două cărți inițiatice: În pădurile Siberiei: 6 luni pe malul lacului Baikal (autor Bill Bryson) și O plimbare în pădure. Redescoperind America pe cărările Munților Apalași (autor Sylvain Tesson).

Textele se adresează în mod special bărbaților, care au nevoie de experiența solitudinii pentru descoperirea limitelor interioare, dar și părinților de băieți, care, la rândul lor, au nevoie de forță și model pentru a depăși pragul copilăriei.

Două povești cu eroi adevărați, care își impun limite greu de înțeles de civilizația contemporană: legătura directă cu natura, dar și cu propriile frici, activarea instinctului de supraviețuire, îndepărtarea de confort și rutină, descătușarea energiei masculine prin curaj și rezistență la vicisitudini.

Detalii volume propuse:

În pădurile Siberiei: 6 luni pe malul lacului Baikal, singur, la 25 km depărtare de primul vecin, autor Sylvain Tesson, în traducerea lui Liviu Dascălul. București: Philobia, 2015.

Extras din: ‘Mi-am propus ca, înainte de a împli patruzeci de ani, să trăiesc precum un pustnic, în mijlocul pădurii. M-am stabilit timp de 6 luni într-o cabană siberiană, pe malul lacului Baikal, în extremitatea Capului Cedrilor de Nord. Primul sat se afla la o sută douăzeci de kilometri depărtare, n-aveam vecini, nu existau drumuri de acces, rareori mă vizita cineva. Iarna, temperaturile erau de—30°C, iar vara întâlneam urși pe malurile lacului. Pe scurt, Raiul pe pământ.

Am luat cu mine cărți, trabucuri și votcă. Celelalte lucruri — spațiul, liniștea și singurătatea — erau deja acolo.’ (S.T.)

O plimbare în pădure: Redescoperind America pe cărările Munților Apalași, cartea lui Bill Bryson în traducerea lui Marius-Adrian Hazaparu. Iași: Polirom, 2015. (colecția Hexagon: Cartea de călătorie)

Extras din: ‘Distanțele se modifică atunci când iei lumea la pas. Un kilometru e cale lungă, trei kilometri e mult, 15 kilometri e ditamai distanța, iar 80 de kilometri e aproape inimaginabil. Îți dai seama că lumea e imensă într-un fel pe care numai tu și o comunitate restrânsă de excursioniști îl înțelegeți. Scara planetară e micul vostru secret.’ (B.B.)

Appalachian Trail este unul din cele mai lungi trasee montane din lume. De-a lungul Coastei de Est americane, străbate 14 state pe o distanță de peste 3.400 de kilometri. Dornici să admire peisajele superbe de pe această rută, Bill Bryson și prietenul său Stephen Katz hotărăsc să o parcurgă pe jos de la un capăt la celălalt.

Ideal Home consideră acest volum a fi irevențios, de un umor debordant, plin de anecdote și de observații.

Facilitator sau Ghid în traversarea acestor două minunate povești de viață, Anca Vasilescu — bibliotecară BJ ASTRA Sibiu

http://www.radioromaniacultural.ro/campanie_de_promovare_a_lecturii_in_bibliotecile_publice_sibiene-53536

Etichete: , ,

Social

Blog Stats

  • 69,028 hits

Categorii

Contacte

022 240070; 022240443

9.00 -17.00

slideshare

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 18 urmăritori

Niciun eveniment viitor