Bibliotecile Publice Teritoriale din Republica Moldova

Posts Tagged ‘personalitati

http://www.mc.gov.md/ro/content/ministerul-culturii-acordat-patru-premii-cadrul-galei-premiilor-uniunii-scriitorilor-din

Anunțuri

Ioana BOT (profesor de literatură română la Universitatea „Babeș-Bolyai“)

Dacă aș putea pleca, vara asta, pe o planetă dintr-alte dimensiuni, unde ziua are cîte 100 de ore, orele au cîte 1000 de minute, iar concediul e de 1000 de zile nepăzite de șefi, unde Internetul nu bate, în schimb cîntă neîntrerupt mierlele, miroase a trandafiri în arșiță și curg rîuri de cafea turcească între maluri de ciocolată (neagră ca nopțile fără lună din cărțile mari), aș reciti, plutind în hamacuri împletite din glicinele teraselor, încă o dată „integrala“ Cehov,Karamazovii, Iosif și frații săi și Doctor Faustus ale lui Thomas Mann, „integrala“ Amos Oz șiPanciatantra, și Supraviețuirile, și toată corespondența pașoptiștilor, și „integrala“ Cristian Popescu și poeziile vechi ale lui Sophie Hannah. Și colecția „Times Literary Supplement“ pe ultimii 10 ani, în pauzele de respirație.

Cum spre planeta aceea nu știu să ajung, voi fi fericită dacă, în vara asta, voi putea citi, repede-repede, un coș de cărți devălmășite, unde stau împreună Radu Cosașu (Oscar Rohrlich), Viața ficțiunii după o revoluție (Polirom, 2016), cărțile Tatianei Niculescu-Bran despre regi și regine, Gheorghe Caracaș, Din zbuciumul captivității (Corint, 2016), Oliver Sacks,Halucinații și În mișcare (Humanitas, 2016, 2015), Lucian Boia, Strania istorie a comunismului românesc și nefericitele ei consecințe (Humanitas, 2016), Jonathan Culler, Theory of the Lyric, Harvard University Press, 2015, reviste occidentale despre cărți și lecturi, „integrala“ Beatrix Potter, și Radu Vancu și Iuda lui Oz, și Memoriile lui Lodge și… mă opresc aici cu lista. Ca de obicei, lor li se vor adăuga alte vreo 10-20 de titluri pe care acum nici nu le bănuiesc, deși le visez, nedeslușit, de multă vreme.

Niciodată nu citesc mai avan ca vara, nici un sezon nu mi se încheie cu mai multe frustrări legate de lecturile neterminate ca vara, nici o vară nu e ca altele și nici o zi de vară nu are 100 de ore de lectură, din păcate.

● Sorin COSTREIE (lector și prodecan al Facultății de Filozofie, Universitatea București)

De ani buni de zile, cum nu prea mai reușesc să țin pasul cu noutățile zilei și cum, în afara textelor de specialitate, nu prea mai apuc să citesc mare lucru din vasta literatură a lumii contemporane, mă revanșez vara, citind mai degrabă tematic, focalizat pe autori. Așa am petrecut o vară pe canapeaua lui Irvim Yalom, o altă marca Marc Levy, apoi o alta la umbra lui Alain de Botton… Acum va fi vara dedicată lui Éric-Emanuel Schmitt. Am citit deja recentFemeia în fața oglinzii, Otrava iubirii, Pe cînd eram o operă de artă și Concert în memoria unui înger, și mi-am comandat, de același autor, Elixirul Dragostei, Evanghelia după Pilat, Visătoarea din Ostende și Cei doi domni din Bruxelles. Îmi place Schmitt căci universul lui e plin de povești ideatice, scrise cu har și imaginație. Abia aștept să (mai) văd puțin lumea în vacanță de vară prin niște lentile Schmitt: clare, bine focalizate și îndelung șlefuite…

Gabriel H. DECUBLE (director al Departamentului de Limbi și Literaturi Germanice al Universității București)

Totul este sezonier în România – pînă și lectura. Așa-i cu clima temperat-continentală. Iarna ne strîngem unul într-altul de frig, comuniunea cu Celălalt fiind sugerată fie și prin căldura emanată de un șemineu sau de moleșeala înecăcioasă de sub plapumă. Prin urmare, iarna citim despre avantajele sau contondențele viețuirii împreună. Nu rătăcirea labirintică, nu eroul retras, nu solilocviul, nu introspecția ni se par interesante, ci mai curînd gestul întemeietor, ivirea dragostei, formarea reciprocă, suferința solidară. La fel, exemplele biblice cu oi rătăcite și fii risipitori ni se par mai pilduitoare iarna, iar dacă închidem cartea din cînd în cînd, este doar pentru a o strînge la piept. Visînd la drum, îl vrem drum așternut, deci sigur, pe un teren deja bătătorit.

În schimb, în după-amiezile de vară, puși la adăpost de caniculă sub umbrar sau într-un colț mai dosit de bibliotecă, ascultînd chemarea pustie a guguștiucului, cu un pahar de apă rece în față, în care stă scufundată o linguriță cu dulceață de cireșe amare, citim despre marii singuratici: De veghe în lanul de secară, Lupul de stepă, Viața lui Pi, Micuța sirenă, Moby Dick, Robinson Crusoe, Bătrînul și marea, mitul lui Icar în toate formările și deformările sale ș.a.m.d. Cînd, obosiți de semiîntuneric, dar înaripați de lectură, închidem cartea și ne abandonăm visării, o aruncăm cît mai departe. În mod semnificativ, dorul de ducă ne trimite în valuri, drumul pe mare fiind și singurul drum neașternut, promițător de mari aventuri, pentru că apele, știm bine, sînt mișcătoare. Din Biblie, ne inspiră cu precădere pilda lui Iona. Și uite-așa a mai trecut o vară, iar dacă n-am ajuns fizic la mare, atunci am străbătut-o măcar prin binefacerile lecturii.

Mircea DUMITRU (profesor la Facultatea de Filozofie și rector al Universității București)

Încă de cînd am învățat literele și am deprins sensurile lor cînd sînt legate în cuvinte și fraze, țin minte că mi-a plăcut să citesc. Întotdeauna m-a bucurat cuvîntul scris și imprimat. Nu știam, de bună seamă, pe-atunci, vorba bună a cronicarului: „Nu este alta mai frumoasă și mai de folos zăbavă decît cetitul cărților“ (Miron Costin, De neamul moldovenilor). Dar simțeam că cititul îmi dă o bucurie mare, o fericire statornică. Au trecut anii… Se poate spune că am ajuns un „cititor profesionist“, căci munca mea constă, în principal, în a citi ce spun alții și a povesti, mai departe, la rîndul meu, celor de a căror educație mă ocup, ce anume cred eu și înțeleg din toate aceste idei scrise. Mai este cititul acum, pentru mine, o plăcere? Într-un fel, a devenit o obligație profesională și este știut, nu-i așa, că ceea ce sîntem obligați să facem nu mai poate produce o plăcere deosebită! Ei bine, eu cred că sînt un norocos, pentru că am păstrat aceeași bucurie a cititului și a împărtășitului a ceea ce citesc cu aceia care au scris și, chiar mai mult, cu acelea și cu aceia care vor să asculte repovestirea mea! Cineva, un foarte sagace psiholog cognitivist, spunea că noi, oamenii, sîntem „ființe informavore“: creierul nostru se hrănește și trăiește cu și din informații, iar dacă, din motive mai degrabă dramatice, este privat de informații, creierul și le „produce“ sau „fabrică“ el însuși. Cititul este, atunci, vehiculul ideal pentru hrana noastră cea de toate zilele cu informațiile fără de care nu am putea supraviețui. Este, altfel zis, o nevoie biologică, culturală și spirituală, deopotrivă.

Ce voi citi în vara aceasta? Ce nu am avut timp să închei în timpul anului universitar, adică mai multe eseuri și cărți de filozofie (îmi propun să studiez ultima carte a lui Derek Parfit, On What Matters) și mă voi destinde cu Fragmentele Stoicilor Vechi. Zenon și discipolii lui Zenon, editată de Hans Von Arnim.

Gabriel LIICEANU (filozof)

Literatură de calitate: Alessandro Baricco, Mireasa tînără (stil de virtuoz, personaje trăznite, scene intimissime lipsite de orice urmă de vulgaritate); Amos Oz, Iuda (O relectură a Noului Testament, o reinterpretare a semanticii trădătorului, un dialog fascinant între trei personaje de neuitat) – top 3 Bookfest; Bucureștiul meu, un excelent volum colectiv (printre autori: Ioana Pârvulescu, Andrei Pleșu, Șerban Cantacuzino, Mircea Cărtărescu, Dan C. Mihăilescu, Ioana Nicolaie, Horia Patapievici, Gabriela Tabacu, Adriana Bittel), oferind deopotrivă informație consistentă, memorialistică și pagini antologice de literatură – top 5 Bookfest.

Audiobook CD: N-am obosit să pledez, gîndindu-mă la cei care pleacă în vacanță cu mașina, pentru această metodă sigură de a ajunge la destinație mai cult, mai inteligent și mai sensibil decît ai plecat. Nu mai simți drumul. La capătul cîtorva ore, un actor de clasă a citit pentru tine o carte care-ți remodelează viața.

Recomand ca excepționale aceste cinci audio-book-uri: Thomas Mann, Micul domn Friedemann(lectura: Victor Rebengiuc), Henry James, Daisy Miller (lectura: Dorina Lazăr), Milan Kundera,Morții vîrstnici să cedeze locul morților tineri (lectura: Irina Petrescu), Pascal Quignard, Toate diminețile lumii (lectura: Răzvan Vasilescu), Andrei Makine, Muzica unei vieți (lectura: Victor Rebengiuc).

Ioana PÂRVULESCU (scriitor și profesor la Facultatea de Litere, Universitatea București)

Iau întrebarea ad litteram: cărți ușoare înseamnă cărți care nu-ți îngreunează bagajul. Permiteți-mi să cercetez rapid teancurile de lîngă pat, care au crescut amenințător, mai ales după ultimul tîrg de carte, și seamănă cu o cetate cu două turnuri. Cînd un turn, cînd celălalt se năruie de la sine cu mare zgomot. Singura mea speranță e ca vecinii de la 5 (locuiesc la 6) să nu stea prea mult pe a­casă. Desigur, încerc mereu să echilibrez construcția. Efortul e sisific. Oricît de mult aș citi, subțiind zidurile de hîrtie, fortificația de lîngă pat se tot dezvoltă prin volumele nou intrate. Și iată ce cărți ușoare am scos din cetate. O carte pentru copii: Uite cine vorbește, de la ART. (Iar dacă apare pînă la plecarea mea, o să iau, pentru echilibrarea balanței și de dragul simetriei: Cum să îmbătrînim? de la Baroque Books & Arts). O cărticică de buzunar (cîntărește foarte puțin, dar a­tîrnă mult) este Rainer Maria Rilke, Im ersten Augenblick (Insel Verlag, 2015), scrieri despre artă ale poetului, cu tablourile alături – o bijuterie. Romanul lui Baricco, Mireasa tînără (Humanitas fiction, 2016) o să-l iau pentru că autorul e unul dintre favoriții mei. Tot ușor e ultimul volum al altui favorit, Julian Barnes, The Noise of Time (Jonathan Cape, 2016), despre Șostakovici, pe care mi l am cumpărat recent. În ton cu vacanța și cu vremurile noastre, ultima mea descoperire, Bill Bryson cel plin de umor, Călătorii prin Europa(Polirom, 2015). Și, din nou pentru simetrie, epistolarul lui Lampedusa, Călător prin Europa(Humanitas 2016). Tare mă tem că din atîtea cărți ușoare iese totuși un bagaj greu, așa că mă opresc.

pagină realizată de Matei PLEŞU

http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/ce-voi-citi-vara-asta

hyperliteratura-soviany-featured

Octavian Soviany este, fără tăgadă, unul dintre cei mai importanți oameni de cultură pe care-i avem. În viața de zi cu zi, profesor, în cealaltă, prozator, poet și critic literar (deși am înțeles că nu-i place titulatura), Soviany este cunoscut publicului larg în speță prin romanulViața lui Kostas Venetis, care a stârnit și a lăsat guri căscate printre cei mai pudici dintre noi.

⇨ Citește despre Viața lui Kostas Venetis

Dintre cele mai cunoscute și apreciate opere se numără Scrisori din Arcadia (2005), Dilecta(2006), Pulberea, praful și revoluția (2012), Călcâiul lui Magellan (2014) – „Cartea de poezie a anului 2014”, in cadrul Galei Tinerilor Scriitori, ediția a V-a etc., apoi romanele Arhivele de la Monte Negro (2012), Viața lui Kostas Venetis de care vă ziceam mai sus (2011) – Premiul Radio România Cultural, la secțiunea „Proză”, ediția 2012 , Moartea lui Siegfried (2015).

Astfel stând lucrurile, și pentru că avem de-a face cu o personalitate plurivalentă, nu am putut să ratez ocazia de a-l întreba care sunt, din perspectiva sa, cele mai importante cărți de citit într-o viață. Și m-am bucurat tare să văd că aproape toate sunt și capodoperele care ne-au marcat și pe noi, cei de la Hyperliteratura, și pe care le-am citit pe nerăsuflate.

Să vedem, așadar, cărțile de căpătâi ale scriitorului Octavian Soviany.

(Ioana Vighi)

O mie și una de nopți, Hyperliteratura

O carte al cărei farmec mă fascinează încă din copilărie. Dincolo însă de vraja călătoriilor lui Sindbad sau a lămpii lui Aladin, dincolo de lumea fabuloasă a djinilor şi efriţilor, de Bagdadul lui Harun al-Raşid şi de vicleniile Dalilei, aveam să descopăr în această culegere de poveşti arabe o filosofie a povestirii din care poţi învăţa mai mult decât din orice tratat de naratologie. De aici am aflat şi că uneori îţi poţi răscumpăra viaţa cu preţul unei poveşti. Sau că povesteşti pentru ca să nu mori. Şi am fost mereu invidios pe Şeherezada.

Divina Comedie Hyperliteratura

Poemul lui Dante e în acelaşi timp un tratat de mistică medievală, o cântare de dragoste şi o comedie umană. În tradiţia poeziei trubadureşti, mântuirea bărbatului nu este posibilă – ne încredințează poetul – decât prin mijlocirea femeii, care va fi, de aceea, mereu Beatrice.

Adică aceea care beatifică. Iar infernul său e o colecţie de diformități ale naturii umane, pentru care romancierii de mai târziu au de ce să fie invidioşi. Şi, deoarece răul este întotdeauna mai pregnant, mai ostentativ decât binele, îi uităm repede pe drepţii din paradis, dar niciodată pe Farinata.

Antoniu și Cleopatra William Shakespeare Hyperliteratura

Aş fi putut alege Hamlet sau Regele Lear. Prefer totuşi această „drama romană”, care ilustrează perfect mitul iubirii-pasiune inaugurat în culturile vest-europene de legendele despre Tristan şi Isolda. „Săracă e iubirea măsurată” – spune Antoniu. Iar ceea ce refuză dreapta măsură este hybris. Adică păcat. O iubire care îşi propune să depăşească toate limitele omenescului nu poate fi decât (sin)ucigaşă. Şi în spatele ei se ascunde o dorinţă secretă de moarte, drapată în luxurianţă cu aura melancolică a barocului.

Don Quijote de La Mancha Miguel de Cervantes Hyperliteratura

Un roman din care aflăm lucruri tulburătoare despre raporturile dintre realitate şi ficţiune. În prima lui parte, eroul cervatin nutreşte iluzia că ficţiunea este lumea unei libertăţi nelimitate. În partea a doua se vindecă definitiv de această iluzie. Ajuns la curtea ducelui care îi cunoştea aventurile, manipulat de acesta, el descoperă treptat că necesităţile ficţiunii sunt încă şi mai severe decât cele ale realului. Acum se va repezi cu lancea asupra teatrului de păpuşi al meşterului Pedro, încercând să anihileze ficţiunea.

Dar aceasta nu poate fi anihilată decât prin ea însăşi. Pentru a-l convinge pe Don Quijote să renunţe la viaţa de cavaler rătăcitor, bacalaureatul Samson Carrasco trebuie să devină El Caballero de la Blanca Luna. Apoi, pe patul de moarte, eroul rosteşte cea mai enigmatică dintre replicile romanului: „Eu nu sunt Don Quijote, eu sunt Alonso Quijana cel Bun”. De ce oare „cel Bun”? Probabil pentru că a renunţat definitiv la iluzia libertăţii. Cu alte cuvinte, s-a „cuminţit”.

Jonathan Swift -  Călătoriile lui Gulliver Hyperliteratura

Unii au naivitatea să creadă că e vorba despre o carte pentru copii. Eu nu le-aş recomanda-o acestora. Căci ea reprezintă profesiunea de credinţă a unui mizantrop dezabuzat, dezgustat peste măsură de malformaţiile firii umane. Specialitatea lui sunt caricaturile groteşti şi sanguinare care te trimit cu gândul la Goya. A fost cel mai mare satiric al tuturor timpurilor. Satira lui se naşte din tristeţe şi disperare, asemenea mucegaiului care se formează pe pereţii jilavi.

Stendhal  - Roşu şi negru Hyperliteratura

Până spre sfârşitul romanului, Julien Sorel e un arivist oarecare. Devine interesant din momentul în care descoperă că, în lumea saloanelor aristocratice, masca este obligatorie. Nu eşti acceptat în această lume a aparenţelor decât cu condiţia să renunţi la tine însuţi. Sacrificiu care i se pare inacceptabil eroului stendhalian.

La picioarele eşafodului el înţelege că a-ţi păstra nealterată propria identitate, din clipa când ai descoperit-o, e un lucru mai important decât viaţa şi că cea mai mare trădare este trădarea de sine. De aceea, îşi sfidează judecătorii, în loc să implore clemenţă. O lecţie impecabilă de morală existențialistă.

Gustave Flaubert - Madame Bovary Hyperliteratura

Tema majoră a lui Flaubert este prostia, iar istoria Emmei Bovary rămâne exemplară în această privinţă. O colecţie de personaje unul mai stupid decât celălalt, de la soţii Bovary la spiţerul Hommais şi la odiosul Rodolphe. Provincia – ca un inepuizabil rezervor de prostie ermetic închis, care funcţionează precum o etuvă. Trebuie să mărturisesc însă că mie Charles Bovary îmi este foarte simpatic. E unul din puţinele personaje romaneşti care moare pe cale naturală din dragoste.

Charles Baudelaire – Florile răului Hyperliteratura

Florile răului sunt replica modernă a infernului dantesc. Nu întâmplător inițial ar fi trebuit să poarte titlul de Limburile. Reprezintă radiografii lucide şi necruţătoare ale păcatului, în diversele lui ipostaze, căci, în ciuda aparențelor, Baudelaire e un moralist din familia spirituală a ducelui de La Rochefoucauld.

Poemele sale sunt un cumplit exerciţiu de sinceritate, rostit cu dicţia impecabilă a maeştrilor vechi, dar şi cu teribila tensiune spre autenticitate a modernilor. De aici putem învăţa că uneori trebuie să implori ajutorul lui Dumnezeu pentru a-ţi putea privi trupul şi sufletul fără scârbă.

Arthur Rimbaud – Iluminările Hyperliteratura

Un vizionarism sans ravage. O călătorie până la capătul poeziei. Urmaşii întru vizionarism al lui Rimbaud – suprarealiştii – n-au reuşit să facă niciun pas mai departe. Nu e de mirare că după o asemenea aventură a limitelor, poetul renunţă la scris, se transformă într-un aventurier ce face negoţ cu arme şi poate cu sclavi. După poezia Iluminărilor nu putea să urmeze decât superlativul poeziei, adică tăcerea, adică pagina albă.

Lev Nikolaevici Tolstoi -  Moartea lui Ivan Ilici Hyperliteratura

Mie această nuvelă de nici cincizeci de pagini îmi spune mai mult decât Război şi pace sauAnna Karenina. Nu cred să fi citit vreodată ceva mai profund şi mai adevărat despre boală, singurătate, agonie şi moarte. Tolstoi s-ar fi numărat printre marii prozatori ai secolului al XIX-lea şi dacă ar fi scris numai Moartea lui Ivan Ilici. Cu măsură, cu sobrietate, ocolind cu bună-ştiinţă detaliul truculent sau spectaculos. La el moartea te îngrozeşte prin banalitatea ei.

Feodor Mihailovici Dostoievski – Idiotul Hyperliteratura

Personajele pozitive care conving nu sunt prea numeroase. Iar, dintre toate, protagonistul din Idiotul este cel mai convingător. Romanul vorbeşte, printre altele, despre puterea malefică a banului. Într-o lume în care totul poate fi cumpărat şi vândut, celor puri, ca „idiotul” Mîşkin sau ca Nastasia Filippovna, femeia care nu acceptă să devină o marfă, nu le rămâne decât să moară sau să înnebunească.

Iar Rogojin reprezintă probabil cea mai tragică ipostază a criminalului dostoievskian. Spre deosebire de Raskolnikov, el este ucigaşul care nu vrea să ucidă şi totuşi ucide, fiindcă blestemul crimei îl urmăreşte ca o fatalitate.

Lewis Carrol – Alice în ţara minunilor Hyperliteratura

O carte pe care am detestat-o în copilărie. Bănuiesc că nici nu e tocmai o carte pentru copii. Carroll se dovedeşte aici părintele literaturii absurdului. Lumea lui e una a carnavalescului, a metamorfozelor năstruşnice, în care este posibil orice.

În aparenţă, o feerie graţioasă şi ludică, din spatele căreia rânjeşte însă câteodată terificul. Căci absurdul nu poate fi vesel niciodată în totalitate, ceea ce nu înţelegem are totdeauna şi ceva înspăimântător. Şi, de aceea, sub masca inocentă a lui Alice se configurează deja facies-ul grav al personajelor kafkiene.

Henrik Ibsen –  Hedda Gabler Hyperliteratura

Hedda este cea mai tulburătoare dintre eroinele dramaturgului. La Ibsen (şi cel mai bun exemplu în această privinţă este Constructorul Solness) actul creaţiei implică întotdeauna prezenţa unei femei, care declanşează şi motivează energiile creative ale bărbatului. Hedda nu poate să inspire, poate numai distruge.

Fiindcă este femeia lipsită de feminitate, femeia prin excelenţă sterilă, femeia care poate dărui numai moarte. Pune pe foc manuscrisul lui Lovborg, „copil” al unei alte femei, şi îi dăruieşte unul din pistoalele generalului Gabler. Dar e de o perfectă onestitate. Celălalt pistol va fi pentru ea.

Anton Pavlovici Cehov – Livada de vişini Hyperliteratura

O piesă în care ai impresia că toate personajele monologhează. Replicile lor par nişte crâmpeie dintr-o vorbire incoerentă şi monotonă, de unică folosinţă. Ca în teatrul de mai târziu al absurdului, ele vorbesc fără să spună aproape nimic, vorbirea reprezentând poate aici singura probă a existenţei.

Toţi sunt singuri, la fel ca bătrânul Firs, îngropat parcă de viu în conacul părăsit pentru totdeauna de Liubov Raneţkaia, iar ceea ce ar trebui să-i apropie, adică limbajul, nu face decât să-i însingureze şi mai mult.

Franz Kafka – Metamorfoza Hyperliteratura

Kafka e unul dintre descoperitorii tragicului modern. În tragedia antică eroii greşeau, erau pedepsiţi şi se purificau pe urmă prin suferinţă. În scrierile lui Kafka, pedeapsa se abate din senin, este lipsită cel puţin aparent de orice motivaţie şi nu are virtuţi purificatoare.

Te trezești într-o zi transformat (ca în Metamorfoza) într-un gândac uriaş şi hidos, eşti apoi ucis de ai tăi şi aruncat la gunoi. Singura vină posibilă a personajelor kafkiene nu poate fi decât existenţa.

Marcel Proust - În cautarea timpului pierdut Hyperliteratura

Un mare novator, care vine şi răstoarnă toată estetica romanului tradițional. Dar dincolo de aceasta, În căutarea timpului pierdut este una dintre cele mai triste cărţi care s-au scris vreodată. Despre ceea ce poate face timpul din oameni.

Despre tentativa disperată a transformării, prin magia actului narativ, ce declanșează mecanismele secrete ale memoriei involuntare, a unui timp pierdut în timp regăsit. O carte a cărei scriere a însemnat o luptă înverșunată cu boala şi moartea. Atunci când scria ultimele pagini, Marcel Proust era aproape în agonie.

James Joyce -  Ulysse Hyperliteratura

Mulţi consideră că Ulise (eventual la concurenţă cu Don Quiote) e cel mai mare roman al tuturor timpurilor. Sunt însă şi dintre aceia care mărturisesc că n-au putut să treacă niciodată de pagina 10. O Odisee modernă, care se desfășoară, timp de douăzeci şi patru de ore, într-un un Dublin pe jumătate real, pe jumătate fantastic, şi are ca protagonist un anti-erou.

De fapt însă, prin povestea atât de banală în aparenţă a lui Leopold Bloom, romanul, după ce a trecut prin vârsta prozaică a realismului, se reîntoarce la mit. Iar capacitatea lui Joyce de a stăpâni perfect registrele stilistice cele mai diverse este uluitoare.

Virginia Woolf – Orlando Hyperliteratura

Povestea unui ciudat longeviv, care e adolescent în epoca primei Elisabete, apoi călătorește la Constantinopol, trăiește o vreme în mijlocul unor nomazi şi devine femeie în virtuoasa perioadă victoriană. Strania bisexualitate a personajului mărturisește enorm despre blestemul unei identități sexuale incerte, care o va împinge pe scriitoare către dezastru. Căci Orlando e Virginia Woolf. Iar în spatele acestei măști truculente de androgin se ascunde frica ei de Virginia Woolf.

Mihail Bulgakov - Maestrul  şi Margareta Hyperliteratura

Am citit această carte de treisprezece ori, e un Faust a rebours, în care femeia face pactul cu diavolul pentru a-şi regăsi iubitul, internat de autoritățile staliniste într-un ospiciu, pentru că scrisese un roman despre Pilat din Pont. Dar puterile diavolului sunt limitate, el nu-i poate oferi Margaretei decât aparența Maestrului.

Este nevoie de intervenția celorlalte puteri pentru ca cei doi să se regăsească în moarte. Unul dintre cele mai frumoase romane de dragoste din literatura universală. Şi o extraordinară satiră a comunismului sovietic din epoca NEP-ului, realizată cu mijloacele comicului fantast al lui Gogol. Romanul a fost publicat în URSS târziu după moartea autorului, abia la sfârșitul anilor 60.

Samuel Beckett – Aşteptându-l pe Godot Hyperliteratura

Capodopera indiscutabilă a aşa-zisului teatru al absurdului. Aici personajele nu mai sunt decât nişte marionete umanoide, a căror existenţă se reduce la o serie de automatisme. Ele sunt condamnate să vorbească şi să aştepte la nesfârşit, în mijlocul unei pustietăţi dominate de silueta unui copac desfrunzit, de care nici măcar nu poţi să te spânzuri.

Şi de altfel n-ar avea niciun rost să o faci, fiindcă moartea şi-a pierdut orice prestanţă şi nu mai poate fi decât pretextul unei bufonade absurde. Cloşarzii din piesa lui Beckett ating gradul zero al existenţei. Cel de unde nu se poate cădea mai jos.

George Orwell – 1984 Hyperliteratura

M-am oprit la distopia lui Orwell fiindcă surprinde unul din aspectele cele mai stranii ale puterii totalitare. În absenţa unor opozanţi, aceasta funcţionează cumva în gol, ca o acuplare fără orgasm. Nu-i mai rămâne decât ca – prin subtile şi ingenioase manipulări – să creeze nişte „revoltaţi” pe care îi controlează mereu şi îi anihilează în cele din urmă, tocmai pentru a se ostenta ca putere.

https://hyperliteratura.ro/21-de-carti-esentiale-octavian-soviany/

Vara este un anotimp perfect pentru a te „topi” printre filele unei cărți, atunci când avem mai mult timp pentru sine și pentru lectură, în special. Iată peste 20 de recomandări de cărți de cititori:

DOINA STRULEA (POETĂ)

De-aș avea 5 luni de vară, aș citi încontinuu. Mie îmi place la Nebunie să citesc. După o doză bună de lectură, am o adrenalină enormă în mine, iar cărțile sunt cele mai sigure surse pentru a o crea.

Obișnuiesc să învăț măcar câte ceva din fiecare carte, chiar dacă aceasta nu este una foarte bună, respect dedicația autorului și sufletul care și L-a scris cu penița.
Iată topul meu 5 de cărți preferate:

1. „Alchimistul” de Paulo Coelho — această carte este printre prima mea lectură care m-a introdus în lumea literelor cu toată ființa-mi și, nu vă Imaginați, cât de mult m-a motivat ca să citesc mai mult și mai mult.

2. „Cu fiecare zi” de Danielle Steel — e o carte romantică, despre viața celor de la Hollywood după culise. Despre succes, sacrificiu și, totodată, suferință.

3. Fărâme de suflet” de Aurelian Silvestru — dacă vă doriți o cărțulie care să vă relaxeze, să o deschideți la ce pagină doriți, alegeți această culegere de povestiri despre valori, atuuri și calități.

carti-de-citit-vara-2-1024x543

4. Îngerul păzitor” de Danielle Steel — revin la una dintre scriitoarele mele preferate, această carte m-a emoționat la maximum, e vorba despre o tragedie care face conștient pe cititor și oferă o lecție de viață mai puternică decât o experiență.

5. În fine, recomand o carte de poezii Mușcat de zare, visul” de Lidia Grosu, pentru că poezia trebuie trăită, ca un deliciu zilnic.

 andreea-russo-150x150ANDREEA RUSSO (SCRIITOARE)

1. „13,99 lei” de Frederic Beigbeder

Am început anul 2016 cu cartea respectivă, o carte reală și dură, dar anume pentru duritate o ador. E o carte la care am râs, am cugetat asupra ideilor prezente în ea și am marcat multe paseje cu culoarea roșie.

„Totul e provizoriu, totul se cumpără. Omul e un produs ca şi celelalte, cu un termen de garanţie. Iată de ce am hotărât să mă pensionez la 33 de ani. Se pare că asta e vârsta ideală pentru a reînvia.”

2. „Fata din tren” de Paula Hawkins

O carte ce intrigă. Mi-a plăcut mult cartea din motiv că m-a ținut în suspans până la ultima filă. Doream să aflu adevărul. Romanul este foarte bine scris, într-un stil simplu.
„Trebuie să găsesc o modalitate prin care să mă fac eu pe mine fericită, să încetez să mai caut fericirea în altă parte.”
„Pe unul din pereți, cineva a scris: VIAȚA NU E UN PARAGRAF.”

3. „Scrisoare de dragoste” de Mihail Drumeș

2carti-de-citit-vara

Cântec dedicat iubirii, așa îi mai zic cititorii acestei cărți, și e adevărat. O lectură numai bună pe timp de ploaie, atunci când sufletul are nevoie de ceva cald.
„Credeai că eşti stăpânul lumii, ţinând globul în palmă, cu muşchii abia tresărind? Te-ai înşelat şi te-ai năruit în ţărână cu toată voinicia ta. Şi uite, lumea merge mai departe fără tine, aşa cum va merge întotdeauna, fără a se sinchisi de nimeni şi de nimic, soarele răsare la fel cum face de milioane de ani şi milioane de ani, şi toată această mecanică se repetă regulat şi tăcut, până în vecii vecilor.”

4. „Nuntă în cer” de Mircea Eliade

Dacă mă întreabă cineva cum m-am îndrăgostit de Eliade, atunci la sigur trebuie să răspund „L-am văzut la o nuntă, la o nuntă în cer!”. Una dintre cărțile mele preferate, unul dintre scriitorii pe care îi ador. O carte ce merită recitită, la sigur o recitesc vara aceasta.
„Dac-ai ști cât am fugit de tine, până te-am întâlnit.”

dorian-furtuna-150x150

DORIAN FURTUNĂ (ETOLOG, CERCETĂTOR ȘTIINȚIFIC)

1. ”Intelectualii” de Paul Johnson

Această carte va spulbera închipuirea noastră idealizată despre marile personalități. Autorul și-a propus să ne arate partea ascunsă, neglorioasă a unor mari intelectuali ai omenirii. El descrie așadar biografia a 8 personaje istorice: Jean-Jaques Rousseau, Percy Shelley, Karl Marx, Henrik Ibsen, Lev Tolstoi, Ernest Hemingway, Bertolt Brecht, Jean-Paul Sartre.

Fiecare dintre acești intelectuali a avut un caracter dificil, a avut viciile și păcatele sale, despre care istoria preferă să tacă. Autorul cărții însă le dezvăluie, le scoate la suprafață. E o carte bună de citit pentru toți cei interesați de psihologia creației și sunt curioși să afle care a fost caracterul adevărat al creatorilor și al intelectualilor care au lăsat o amprentă asupra epocii noastre.

2. „Daodejing” de Laozi

Lucrarea îi aparține legendarului Laozi – unul dintre stâlpii gândirii filosofice chineze. E o carte subțirică, dar remarcabilă sub diverse aspecte. Mai întâi de toate, Daodejing, numită și Cartea Căii și a Virtuții, este o lucrare religioasă.

Potrivit lui Laozi, există un spirit universal, pe care îl numește Tao. Este ceva supranatural, prezent peste tot și neobosit. Cel ce se află în armonie cu Tao, atinge perfecțiunea acestei lumi. Iar pentru a fi în armonie cu Tao, trebuie să fii pasiv față de fenomenele și trăirile din jurul tău; trebuie să te poziționezi ca și cum în afara acestei lumi dinamice și dramatice.

E și o carte de înțelepciune. Ea stă la temelia miilor de cărți de psihologie motivațională și filosofie populară din zilele noastre. „Daodejing” ne învață că principala virtute este moderația și este bine să ne mulțumim cu puținul și să contemplăm în liniște cursul lucrurilor. Căci, spune Laozi, „cel ce este mulțumit cu ce are este cu adevărat bogat”.

Totul este schimbător și trece din una în alta. Fericirea se naște din nenorocire, nenorocirea este ascunsă înăuntrul fericirii. Cel care înțelege acest adevăr, devine împăcat cu fenomenele din jur.

3carti-de-citit-vara-4

3. „Deşertul tătarilor” de Dino Buzzati

Există cărți care nu te fascinează în timp ce le citești, dar care îți lasă o impresie adâncă după ce închei ultima pagină. O asemenea carte este romanul „Deşertul tătarilor”.

În această carte e descrisă viaţa Fortăreţei Bastiani, amplasată într-un loc izolat, la frontieră, şi al cărei contingent militar trăieşte vreme de decenii cu iluzia că, odată şi odată, se va confrunta cu un atac al tătarilor. O stare de nelinişte generală că duşmanii îşi vor face la un moment dat apariţia, amestecată cu speranţa obţinerii unei glorii postume în luptă, îi face pe ofiţeri şi soldaţi să fie legaţi de fortăreaţă, care devine nucleul existenţei lor.

Vă spun doar că autorul ne pregătește un final puternic, care zguduie cititorul și care ne face să ne gândim la propria existență, la felul în care ne gestionăm noi viața, cum investim în deșert speranțe și eforturi. Ca într-un deșert al tătarilor. Iar pe alături trec adevărate oportunități și bucurii ale vieții.

4. „Faraonul” de Boleslaw Prus

Această carte este splendidă. Din moment ce începi să o citești, nu te mai poți despărți de ea. Și asta în pofida faptului că e foarte voluminoasă – are peste 700 de pagini. Deci e bună de citit într-o lună de vară.

„Faraonul” e un roman istoric scris cu mare talent, care descrie ambițiile și intrigile politice ale demnitarilor egipteni. Mai exact, ne este prezentată figura moștenitorului tronului, Ramses, fiu al faraonului, care este nevoit să cunoască regulile și principiile guvernării pentru a fi capabil să preia frâiele conducerii când îi va veni timpul.

Se spune că „Faraonul” a fost cartea preferată a lui Iosif Stalin. Probabil el găsise în această lucrare niște stratageme și înțelesuri utile pentru luptele sale politice. Cu adevărat, în carte găsim numeroase gânduri utile oricărui demnitar politic din zilele noastre. Sunt foarte bine descrise intrigile de palat, mecanismele luptelor în culise, manipulările marilor preoți, utilizarea femeilor ca momeală, trucurile propagandistice, jocurile geopolitice ale puterilor regionale. Această carte va fi un deliciu pentru oricine este interesat de politică și istorie.

5. „Mituri despre evoluția omului” de Aleksandr Sokolov

Cartea e publicată în limba rusă și denumirea originală este «Мифы об эволюции человека». Această carte este de trei ori interesantă. În primul rând, fiindcă ne oferă o prezentare foarte bine documentată a datelor științifice recente despre evoluția omului, despre cercetările în acest domeniu. Or, cunoștințele despre evoluția umană sunt necesare pentru oricine pretinde să aibă o cultură generală autentică.

În al doilea rând, cartea e interesantă prin faptul că ne povestește și despre miturile și stereotipurile cele mai răspândite legate de evoluția umană. Cartea analizează 65 de mituri recurente legate de evoluție și antropogeneză. Fiecare mit este despicat, explicat și, într-un final, anulat. Veți regăsi multe mituri pe care le-ați împărtășit.

În al treilea rând, cartea e scrisă foarte captivant, publicistic, cu umor, cu un limbaj accesibil pentru publicul larg, neințiat în materie de antropologie și genetică. E o carte care ne face mai bine informați despre biografia speciei noastre.

felicia-plamadeala-150x150

Pentru mine, cărțile au fost și vor rămâne mereu o sursă de inspirație și refugiu. Îmi plac cărțile de istorie, autobiografice, clasica română și cea străină. Dintre cei mai preferați autori, i-aș evidenția pe Mircea Eliade, Mihail Bulgakov, Albert Camus, Mario Vargas Llosa, Gabriel Garcia Marquez… E complicat să menționez doar câteva opere, dar aș recomanda cu încredere toate lucrările lui Eliade, începând cu „Romanul adolescentului miop” (1) și finalizând cu „Oceanografie” (2), „Secretul Doctorului Honinberger” (3) și „19 Trandafiri” (4).

4carti-de-citit-vara.jpg

De asemenea, aș sugera tinerilor să citească opere clasice ale literaturii franceze, cum ar fi: „Roșu și Negru” de Stedhal (5) sau „Bel Ami” de Guy de Maupassant (6). Dragostea și admirația pentru lectură vine cu timpul, dar e important să începi cu opere cu adevărat valoroase și să nu ne irosim timpul pe cărți comerciale, care promovează non-valori și nu fac nimic altceva,decât să deruteze și mai mult cititorul.

Mai multe detalii accesați : http://locals.md/2016/lecturi-pentru-vara-recomandate-de-tineri-carti-pe-care-sa-le-savurezi-in-vacanta/

 

 

 

 


Social

Blog Stats

  • 71,125 hits

Categorii

Contacte

022 240070; 022240443

9.00 -17.00

slideshare

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 18 urmăritori

Niciun eveniment viitor